Sălbăticie în Cheile Olteţului

Rezervaţia naturală din judeţul Gorj, care acoperă Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi, dezvăluie locuri de o frumuseţe ameţitoare. Totul, pe o suprafaţă de 150 de hectare.

Când pătrunzi pe Cheile Olteţului, parcă intri într-o altă lume. O lume sălbatică şi plină de tot felul de mistere, unde te simţi copleşit de semeţia munţilor care se înalţă către cerul ce abia se mai zăreşte, ca o fâşie albastră. Apa Olteţului separă Munţii Parâng şi Căpăţânii care, la un moment dat, aproape că se întrepătrund, distanţa dintre ei fiind de ordinul metrilor şi chiar a zecilor de centimetri.

Drum cioplit în munte

Cheile Olteţului se află pe raza comunei Polovragi, din judeţul Gorj, şi se întind pe o distanţă de doi kilometri. La intrare se află Rezervaţia naturală Cheile Olteţului care a fost declarată, printr-o lege din anul 2000, arie naturală protejată de interes naţional. Suprafaţa rezervaţiei naturale este de 150 de hectare, aceasta incluzând şi Peştera Polovragi, de asemenea arie naturală protejată de interes naţional.

La Chei şi la Peştera Polovragi se poate ajunge de pe DN 67, care leagă oraşul Râmnicu-Vâlcea de Târgu-Jiu. Comuna Polovragi se află chiar la graniţa dintre judeţele Vâlcea şi Gorj. După aproximativ doi kilometri, drumul se bifurcă: către Mănăstirea Polovragi, care se poate vedea cu uşurinţă în faţă, şi, în dreapta, către Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi. Accesul se face pe un drum de macadam, care, în unele locuri, este cioplit în munte şi, de aceea, există senzaţia că blocul imens de piatră se prăvale peste tine.

Atunci când intri pe Cheile Olteţului, civilizaţia rămâne undeva în urmă, la porţile nevăzute care separă cele două lumi. Temperatura scade brusc cu aproape 10 grade Celsius, pentru că razele soarelui pătrund cu greu prin vegetaţia abundentă şi printre munţii care formează parcă un acoperiş. O senzaţie plăcută, pe moment, un semn clar că trebuie neapărat să-ţi mai pui o haină pe tine. Pe tot versantul muntelui se pot observa scobituri de diferite dimensiuni şi forme.

După aproximativ 200 de metri de la intrarea pe Cheile Olteţului, o gaură mare se cască în munte. Este Peştera Polovragi, care se află în versantul Munţilor Căpăţânii, pe malul stâng al râului. Intrarea a fost făcută artificial, prin dislocarea peretelui vestic al peşterii. Acest lucru s-a întâmplat prin anii ’60, odată cu realizarea drumului forestier. Înainte, în peşteră se intra printr-un loc foarte îngust, aflat la o înălţime de câţiva metri pe versantul muntelui, după care se cobora în interior doar pe o frânghie.

Hăul în care curge Olteţul

În faţa peşterii se află un hău pe unde curge Olteţul. Albia apei se află cam la 20 de metri sub nivelul drumului. Peisajul e de o sălbăticie rară. Dacă priveşti în jos, la râul care curge, te cuprinde o stare de ameţeală.

În continuare, drumul şerpuieşte pe lângă versanţii munţilor, iar privirea îţi fuge de la unul la altul, ca la tenis. După mai bine de un kilometru şi jumătate, spaţiul se lărgeşte, iar încordarea dată de apropierea munţilor se stinge. Aici, Primăria comunei Polovragi a concesionat câteva zeci de loturi de teren pentru construcţia de case de vacanţă. Autorităţile speră că, prin acest proiect, zona va atrage mai mulţi turişti.

LEGENDE

Comorile ascunse din peşteri

Se spune că în numeroasele peşteri şi grote din zonă ar exista comori de pe vremea dacilor. În anumite nopţi, susţin localnicii, aurul joacă şi poate fi văzut de la mare depărtare sclipind asemenea unui foc. Sunt destui care pretind că au văzut incendii în pădure, dar când au ajuns acolo nu au găsit nimic. Explicaţia ştiinţifică ar fi că aurul acumulează energia soarelui, iar apoi o degajă. Alţii spun că aurul le-ar aparţine haiducilor care s-au adăpostit în peşterile din munţi, una dintre acestea purtând chiar numele de Iancu Jianu. O altă legendă spune că la Cheile Olteţului ar fi trăit jidovii, oameni preistorici uriaşi, care stăteau cu un picior pe un munte şi cu celălalt pe un altul şi se spălau cu apa din Olteţ. Chiar un loc aflat pe versantul muntelui, deasupra peşterii, poartă denumirea de „Oborul Jidovilor“.

PLEDOARIE

„Sunt unice“

Gheorghe Fometescu, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Gorj, este un foarte bun cunoscător al Cheilor Olteţului şi Peşterii Polovragi. În timpul studiilor a petrecut mult timp în aceste locuri. „Cheile Olteţului sunt unice prin specificul lor, pentru că sunt ca nişte canioane. De la izvoare şi până ce Olteţul iese din chei, au fost identificate 405 specii de plante, unele dintre acestea foarte rare, cum ar fi: paracherniţa, studeniţa, scoruşul de munte, nemţişorul. Peştera Polovragi este una dintre cele mai frumoase din ţară şi are o istorie aparte legată de originile poporului, dar şi de propăşire a credinţei pe aceste locuri. Este o zonă care îţi oferă mereu surprize şi unde mereu descoperi ceva nou. Este locul unde simţi din plin frumuseţile şi sălbăticia naturii“, spune el.

PEŞTERA POLOVRAGI

Oficial, zece kilometri. Neoficial, de trei ori mai mult

Peştera Polovragi este situată la o altitudine de 670 m şi are o lungime de aproape zece kilometri, fiind una dintre cele mai lungi din România. O porţiune de 900 de metri este electrificată şi luminată. Neoficial, ne spune Miron Păpurică, custodele peşterii, galeriile se întind pe 27 de kilometri.

Este alcătuită dintr-o galerie principală, din care se desprind mai multe galerii laterale, multe dintre ele colmatate cu aluviuni. Din tavan pornesc mai multe hornuri. Deasupra peşterii se află ruinele unei aşezări dacice fortificate, despre care Miron Păpurică ne spune că ar avea o legătură directă secretă cu peştera printr-o galerie.

În peşterile din Cheile Olteţului, inclusiv în Polovragi, se întâlnesc liliecii de peşteră, plus două specii de păsări foarte rare în România: lăstunul de stâncă şi fluturaşul de stâncă. Temperatura înăuntru este constantă: se înregistrează 10 grade Celsius atât vara, cât şi iarna.

Activul Peşterii Polovragi este un râu subteran - Cerna, care se varsă în râul Olteţ, sub nivelul vizitabil deschis. Pe cursul subteran al râului există o succesiune de lacuri şi „sifoane“, unde se pot face scufundări.

O legendă veche spune că Zamolxe, zeul dacilor, s-ar fi retras în Peştera Polovragi, după cucerirea Daciei de către romani. De altfel, în peşteră se află o formă calcaroasă care seamănă cu un jilţ, ce poartă denumirea de „Tronul lui Zamolxe“. Iar picăturile de apă ce cad de pe vârfurile stalactitelor ar fi lacrimile acestuia, care plângea soarta poporului său. Această credinţă populară este consemnată de Alexandru Vlahuţă în lucrarea „România Pitorească“ (1901). În peşteră şi-a găsit adăpost timp de o jumătate de an călugărul Pahomie, care a desenat pe unul dintre pereţi un schelete cu o coasă în mână, care întruchipează moartea.

Peştera a mai adăpostit alte numeroase persoane aflate în momente dificile, mărturie stând însemnele lăsate pe pereţii peşterii, unele dintre acestea datând din anii 1700. Din acest motiv s-a crezut că aici ar putea fi ascunse comori. „Au venit mulţi cu gânduri necurate în căutare de comori sau de secrete ale dacilor. Au intrat în peşteră, dar li se făcea rău, semn că peştera are un anumit blestem“, ne spune Miron Păpurică.

VOX POPULI

„Îmi place sălbăticia naturii“

Gheorghe Niculae, Bucureşti: „Cheile Olteţului sunt dintre cele mai frumoase opere ale naturii. Îmi place, în primul rând, sălbăticia naturii. Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi sunt lucrăturile lui Dumnezeu“.

Daniela Vasile, Bucureşti: „De trei ani tot venim aici şi ne aducem cu noi prietenii să le arătăm aceste minunăţii ale naturii. Sunt locuri splendide. Peisajul este deosebit de frumos“.

Elena Damian, Constanţa: „Este pentru prima dată când vizităm aceste locuri şi am rămas surprinş i de frumuseţ ea locurilor şi de curăţenia care există. Este un peisaj unic“.

Lăcrămioara Bordei, Constanţa: „S-ar putea investi mai mult pentru ca vizitatorii să se bucure din plin de bogăţiile naturii pe care ni le-a dat Dumnezeu“.

DATE TEHNICE

SUPRAFAŢĂ

> Rezervaţia naturală Cheile Olteţului: 150 de hectare
> Lungimea cheilor: 2 km
> Lungimea explorată a Peşterii Polovragi: 9.300 metri

LOCALIZARE

Se află în judeţul Gorj, pe teritoriul comunei Polovragi, la circa 55 km de Târgu-Jiu şi cam la aceeaşi distanţă faţă de Râmnicu-Vâlcea. Cheile pornesc la 2 km nord de Polovragi, pe ambii versanţi ai râului Olteţ, trecând spre nord de Mănăstirea Polovragi şi de sediul Ocolului Silvic Polovragi.

ACCES AUTO DN 67

Tg.-Jiu - Râmnicu-Vâlcea, apoi spre nord, circa 2 km pe drumul judeţean, până în comuna Polovragi şi în continuare tot pe drum judeţean, paralel cu râul Olteţ, spre nord, încă 2 km, până în rezervaţie, drumul traversând longitudinal rezervaţia prin chei.

ALTE ATRACŢII TURISTICE

Mănăstirea Polovragi, Lacul Vidra şi staţiunea Voineasa, Ansamblul monumental „Calea Eroilor“ de la Târgu-Jiu, realizat de Constantin Brâncuşi, staţiunile Băile Govora şi Olăneşti, alpinism, scufundări în râul care reprezintă activul peşterii, Horezu - centru al ceramicii tradiţionale, Peştera Muierii şi Cheile Galbenului.

CAZARE

> Pensiunea „Cheile Olteţului“ de trei margarete este situată chiar la intrarea în chei. Tariful pe noapte: 100 de lei.
> Două case aflate în circuitul agroturistic al ANTREC: Conacul Ovidiu Dumitrescu şi Casa Mihăilescu Elena. Tarif: 50-70 lei.

SEMNAL GSM

Există semnal până la intrarea pe Cheile Olteţului. Acesta dispare în chei, dar după 2 km, spaţiul se lărgeşte şi serviciile de telefonie mobilă sunt disponibile.